Cum am devenit interesat de sport (într-un fel)

De când am fost tânăr, am fost pasionat de sport, în special de Formulă 1. Obișnuiam să joc fotbal, dar să-l privesc era mult prea monoton. În copilărie, am urmărit nervos unul dintre cele mai memorabile sezoane de Formula 1 – cel din 1998. În acel an, fostul dețînător a șapte titluri cu Ferrari, Michael Schumacher, și-a împărtit victoriile cu pilotul echipei adverse – McLaren, Mika Häkkinen.

Sezonul din anul 1998 în sportul cu motor de elită – Formula 1

Mikka Hakkinen a evoluat mai bine în prima jumătate a sezonului 1998 în acest sport cu motor. Avea patru victorii în primele șase curse, în timp ce Michael Schumacher avea doar o victorie. Însă germanul avea să se descurce mai bine în a două jumătate a sezonului.

A urmat o cursă dezastruoasă, cea a Marelui Premiu din Canada. Mikka Hakkinen s-a retras din cauza unei probleme mecanice.

Cu toate acestea, pilotul finlandez a fost constant și a adunat 100 de puncte. De partea celalaltă – germanul – adunase 86 puncte, la finalul sezonului.

Sezonul de Formula 1 din 1999

Eu și prietenul meu am urmărit în mod regulat cursele, mai ales în acea vară a lui 1999. Atunci, când antipatiile contra lui Michael Schumacher au început să scadă. Mama și mătușa prietenului meu s-au uitat și ele la Formula 1 în acele veri arzătoare. Insa nici în ziua de azi nu sunt sigur ce i-a determinat să urmărească.

Trebuie să fi fost si ele pasionate de felul cum comenta Miki Alexandrescu sau excepționalul pilot Mikka Hakkinen.

Hakkinen a luptat până la capăt pentru a-și păstra titlul în 1998 împotriva lui Michael Schumacher. In anul 1999 se lupta pe branci împotriva lui Eddie Irvine.

A fost o diferenta de doar 2 puncte intre cei doi la sfarsitul campionatului!

Știați că comentatorul român de Formula 1, Miki Alexandrescu, s-a autodenumit prietenul lui Schumacher în timpul unei curse de Formula 1?

Ne-am gândit: „WOW, asta este o realizare”. Dar mai târziu, am concluzionat că nu a fost cazul.

Doar pentru că a avut acces aproape nelimitat la padocul F1 nu înseamnă că era prieten cu Michael Schumacher. Pilotul german era prietenos cu oricine, în special cu reporterii, și probabil ar fi vorbit cu orice persoană decentă.

Anul 1999 a fost intr-un fel „piatra funerară” pentru Mikka Hakkinen. Acesta a obținut doar cu două puncte mai mult decât Eddie Irvine: 76-74. Finlandezul s-a chinuit să țină pasul cu ocupantul locului 2 din clasamentul general. Insa știam cu toții că se va schimba ceva dupa acel sezon.

Sezonul Formula 1 din 2000

Au fost momente de incertitudine când Michael Schumacher l-a provocat pe fostul deținător al titlului – Hakkinen. Insa anticipatia de a-l vedea pe cel defavorizat în „pantofii” câștigătorului a fost o mare satisfacție.

Și asta s-a întâmplat abia în 2000, când Mikka Hakkinen și Michael Schumacher au schimbat locurile in clasament. Acum, clasamentul din sezonul 1998 de F1 era inversat aproape la punct.

Adrenalina, tensiunea palpabilă și entuziasmul colectiv al tuturor celor implicati in acest sport cu motor, a fost cel mai satisfăcător lucru.

În rest, anii care au urmat înființării campionului de mai multe ori — germanul Michael Schumacher — au fost constante.

În mod previzibil, ai putea câștiga o mulțime de bani bătând în avans cine ar câștiga cursa de Formula 1 fără să cunoști rezultatul etapei de calificare.

Mai mult, Michael Schumacher avea să doboare recordurile lui Juan Emanuel Fangio. Mai mult, mai târziu avea sa le devanseze si pe cele ale lui Airon Senna și ale lui Alain Prost.

Abia mai târziu Lewis Hamilton și-a egalat performanța cu șapte titluri câștigate și o pauză din cele 91 de curse câștigate ale lui Schumacher, câștigând 105.

Dominația lui în sport a fost ca un ceas elvețian, ticând cu precizie și predictibilitate.

Această predictibilitate a fost maginifica. Fiecare cursă a fost o dovadă a priceperii și consecvenței sale. Era o mașinărie invincibilă, ca un Terminator.

Un prieten si cu mine neuitam la curse stand într-o casă săracă de la țară, cu podele de lemn neacoperite și făcand predicții.

În aceste momente, tânărul meu prieten a devenit mai pasionat de sport și mai târziu a avut propria sa rubrică de sport în ziarul local românesc din Sibiu, România. Aceste experiențe comune și discuții despre sport sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele.

Anii 2000 în tennis de câmp

WTA

Desigur, anii următori au fost emoționanți. Venus Williams, sora mai mare a Serenei Williams, câștigă primul ei Grand Slam la Wimbledon împotriva lui Lindsay Davenport (6–4, 7–5).

A fost a doua încercare de a câștiga un Grand Slam după înfrângerea finală împotriva lui Lindsay Davenport la Wimbledon în două seturi.

Este o perioadă în WTA cu scena principală concentrată aproape exclusiv pe surorile Williams: Venus Williams câștigă predominant la dublu, iar sora ei mai mică câștigă la simplu.

Venus Williams a pierdut fiecare întâlnire cu sora ei, Serena Williams, în timpul unei finale de Grand Slam de cinci ori consecutiv: French Open în 2002, Wimbledon și US Open în 2002 și Australian Open și Wimbledon în 2003.

A fost o perioadă fantastică pentru Serena Williams, care a câștigat aproape toate cele 20 de finale de Grand Slam între 2002 și 2015.

Goran Ivanišević a luat cu asalt turneul de la Wimbledon în 2001, învingându-l pe Patrick Rafter după ce a ajuns în finală de trei ori – în 1992, 1994 și 1998 – și a eșuat în toate de trei ori.

Era rar ca un jucător de tenis fără cap de serie să urce și să câștige un Grand Slam. Înaintea lui, doar a șasea oară câștigător de Grand Slam, Boris Becker, a făcut asta în timpul Wimbledonului din 1985.

În aceeași perioadă, elvețianul Roger Federer a început să-și faca simtita prezenta si să-l detroneze pe multiplu campion de Grand Slam – americanul Pete Sampras, care a câștigat ultimul lor mare trofeu în 2002 împotriva lui Andreas Agassi la US Open.

În 2004, o nouă femeie de tenis a intrat în lumea profesionistă prin asaltul pe Serena Williams.

Una dintre outsider-ele tenisului a fost rusoaica Maria Sharapova, care a câștigat câteva turnee de Grand Slam în câțiva ani: Wimbledon în 2004, US Open în 2006, Australian Open în 2008 și de două ori French Open: în 2012 și 2014.

Apoi a încercat să mai câștige câteva finale de Grand Slam, dar nu a reușit.

În mod ironic, jucătoarea americană Serena Williams i-a luat șansa de a câștiga două finale de Grand Slam Mariei Sharapova: Australian și Wimbledon Grand Slam (1-3 și 1-2) în 2015.

Mai mult, ea a dispărut după testele antidoping de la Australian Open 2016, când nu a reușit să fie clară cu privire la un medicament anti-ischemic numit Melodium.

„Era” National Hockey League (NHL)

În 2006, mi-am îndreptat atenția către hocheiul american pe gheață, Liga Națională de Hochei, când fotbalul românesc era în fruntea Ligii Campionilor UEFA; sferturile de finală au reunit Steaua şi Rapid Bucureşti într-un joc dramatic.

Colegii mei de liceu erau foarte pasionați de fotbalul european și chiar și unul dintre profesorii noștri era atât de interesat de asta încât a împrumutat broșuri de pariuri de la noi pentru că era atât de interesat de campionatele de fotbal inferioare engleze.

În România, fotbalul a fost un fenomen și un mod de viață, mai ales într-o epocă în care tehnologia era mai puțin răspândită decât este astăzi.

Cu toate acestea, este încă incitant și intrigant, chiar dacă majoritatea oamenilor care îl urmăresc se concentrează în primul rând pe câștigarea de bani. S-au vorbit despre sport, mai ales în România, unde în ultimul deceniu s-a produs o scădere.

Totuși, această scădere trebuie să reflecte talentul și potențialul sportivilor români. Cu excepția sporturilor nautice, unde echipa noastră are rezultate impresionante, înotatorul David Popovici este un fenomen în sine; nu este nevoie să-l prezentăm lumii.

Ultimii ani în sport

Performatele din sport in România

Sportivii români continuă să strălucească pe scena globală. Înotătorul David Popovici, un adevărat fenomen, face furori în sporturile nautice.

Scafandrul de mare Cătălin Preda a adus recent acasă un bronz de la Doha (ianuarie 2024), iar în 2023, Antonia Macarie (16 ani) și venerabilul Vasile Șerban, în vârstă de 73 de ani, și-au arătat puterea în culturism, în Spania.

La Campionatele Mondiale de canotaj din 2023, România și-a pus amprenta cu șapte finale, iar Mariana Dumitru și Ionela Cozmiuc și-au asigurat medalii de bronz la categoria uşoară.

Oameni atât de valoroși, ca să-l parafrazez pe dragul meu prieten din copilărie, Georgian, trebuie să fiți recunoscuți pentru că sunteți oameni valoroși!

S-ar putea să vă placă și: Nu au vrut să câștige Corvinul Hunedoara, dar soarta a vrut altfel!

Morraevo este un proiect creat de o singură persoană si neafiliat politic. Acest proiect are nevoie de sprijin. Nu ezitati să donati aici.

Vă mulțumim pentru lectură și susținere!

Declinarea raspunderii:

Tendințele, opiniile și predicțiile sunt doar informative și nu sunt, sub nicio formă, recomandări de pariuri. Pariurile sunt un drog și un flagel mondial și nu ar trebui să il practicati. Industria pariurilor a făcut o distrugere extraordinară societății și nu are programe sociale pentru a combate efectele acestei dependențe teribile.