Călin Georgescu oftează, „Odă mie!”, dezamăgit că nu a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale din România din 2024 sau în primul tur din 2025. Se prăbușește teatral pe treptele Parchetului din București — autoproclamatul câștigător recită pufnind și disperat ca manifest al cauzei sale.

Odă mie (poezie)

de Dîrzu Andrei-Ovidiu

După ce voi fi trecut în genune
Precum șinele strâmbe ale sorții dormind.
Iar voi prin Spania la cules de căpșune
Badante ieftine pe octogenari călărind.

Nefericiți ai sorții ce v-a ales
în calea absolută a mântuirii mele
de voi bărbați: ales-bules
și vouă doamne…multe ciocănele.

Rămâneți așteptând piticul de grădină
ori pe alcoolistul mustăcind impasibil
pe covrigarul mânjit până-n gât de tină
pe tocilarul așteptând metroul invizibil

pe doamna cu pildele înscrise pe bideuri
pe naivul zootehnist ca din plop picat
pe ceaușistul forjat cu mână de  fier
pi șarpilili iefemer și constipat.

bâlbescu: cap de dac, de viezure, de mic
pe aghiotantul galeriei mici,
căci eu mă duc, unde mă duc, birlic
e unu' ce mă împunge la arici.

iar restul nu mai contează, harap
alb, mistral, centaur și cu dor
veneau pe brâul meu, pe frac
și mă chemau Iliescu și Vadim în cor.

mă-ntorc pe spate, mă căznesc
pe cioturi nu pot sta, pe felinare
pictez cu ochii minții în stil burlesc
și spaime ce mi-aduce în spinare

Criselda, crisalida mea și criza asta
"Le simt în adierea de după nucul rău!"
Mă veștejesc în ochii lu’ nevasta
Și știu că-mi pune gânduri de bulău.